Psihoterapia o ştiinţă umanistă care vizează dezvoltarea armonioasă a persoanei şi contribuie la uşurarea suferinţei psihice. Psihoterapia este un domeniu interdisciplinar şi este situată la graniţa dintre medicină si psihologie.
Ca metodă de tratament psihoterapia este o acţiune psihologică asupra bolnavului, prin mijloace şi metodologii ştiinţifice, in cadru clinic şi teoretic, care urmăreşte reducerea unor simptome sau comportamente disfuncţionale, şi reechilibrarea şi reconstrucţia personalităţii.
Psihoterapia poate fi individuală (obiectul intervenţiei este individul), in grup (obiectul intervenţiei este individul inserat intr-un grup terapeutic) şi de grup (obiectul intervenţiei este grupul, spre exemplu, cuplu, familie etc.). Pentru simplificarea limbajului, sintagma "de grup" se utilizează adesea şi cu referire la psihoterapia "in grup".
Este evident faptul că intervenţia psihologică este ghidată de mecanismele presupuse a fi implicate in starea de sănătate şi boală. Aşadar, in funcţie de aceste mecanisme avem mai multe orientări (paradigme) psihoterapeutice:
abordarea cognitiv-comportamentală;
abordarea dinamic-psihanalitică; şi
abordarea umanist-existenţial-experienţială. In cadrul acestor orientări există diverse şcoli, fiecare cu particularităţi teoretico-procedurale specifice. Se estimează (Bergin şi Garfield, 1994) că există aproximativ 200 de şcoli de psihoterapie şi peste 600 de tehnici de intervenţie.
Indiferent de tipul de şcoală psihoterapeutică se pot evidenţia cateva componente comune, care se presupune că au o contribuţie majoră la promovarea sănătăţii şi la remiterea tabloului clinic:
psihodiagnosticul şi evaluarea clinică;
conceptualizarea clinică;
tehnicile de intervenţie psihoterapeutică (care implică şi evaluarea rezultatelor şi a evoluţiei pacientului);
relaţia psihoterapeutică.