Leptospiroza este una din cele mai raspandite boli irifectioase zooantroponoze care se inregistreaza in Republica Moldova.
Printre particularitatile care determina actualitatea acestei infectii pentru republica pot fi mentionate manifestarile clinice severe si letalitatea inalta.
Schimbarile social-economice din ultimii 5 ani in dezvoltarea sectorului zootehnic - decentralizarea intretinerii animalelor domestice, sporirea numarului de animale in sectorul privat in conditiile reducerii unor masuri de combatere si profilaxie a zooantroponozelor (studiul activitatii - focarelor naturale si antropurgice, deratizarea etc.) - au favorizat manifestarea unei tendinte de agravare a situatiei epidemiologice la leptospiroza.

Etiologia. Epizootologia. Epidemiologia.
Leptospiroza este o boala infectioasa, zooantroponoza acuta, caracterizata prin febra, frisoane, mialgii, afectarea capilarelor, ficatului, rinichilor, sistemului nervos central. Boala este cauzata de un grup de microorganisme din genul Leptospirae, care include doua specii - parazitara (interrogans) si saprofita (Biflexa).
Specia-parazitara a leptospirelor in baza particularitatilor antigenice cuprinde mai mult de 200 serotipuri, care sint unite in 23 serogrupe.
Rolul dominant in imbolnavirea omului cu leplospiroza il au 13 serogrupe, care necesita a fi determinate in diagnosticul de laborator. (L. icterohaemorrhagiae, hebdomadis, grippotyphosa, pomona, tarasovi, bataviae, javanica, canicola, ballum, pyrogenes, cynopteri. automnalis, australis).
Aceste serogrupe de leptospire se depisteaza si la efectuarea investigatiilor de laborator de catre serviciul veterinar.
Leptospirele sint microorganisme hidrofile si in mediul ambiant supravietuiesc mai bine in solul umed si apa calda (25-30°C).
Perioada de supravietuire a leptospirelor, in mare masura, depinde de Ph, continutul sarurilor minerale si de caracterul si gradul de impurificare bacteriana a diferitor substraturi (apa, sol, urina). Leptospirele se pastreaza bine in mediile slab alcaline sau neutrale (Ph 7,0 - 7,4), cu continut mic de saruri si bogate in substante organice. Manifesta o rezistenta pronuntata la temperaturi joase, pastrindu-se timp indelungat (pana la un an) in gheata; in apa bazinelor deschise pot rezista 10-20 zile, in urina se pastreaza citeva saptamani; in produse alimentare - cateva zile.
Leptospirele nu rezista la uscaciune si actiunea temperaturilor inalte - la temperatura 56-58° se distrug in timp de 25-30 min, iar la fierbere - imediat. Sunt sensibile la actiunea razelor solare si ultraviolete, la actiunea acizilor si bazelor in concentratii de 0, 1-1%. Substantele dezinfectante (cloramina, clorura de var, fenolul si a.) in concentratii uzuale distrug usor leptospirele.
Cu exceptia unor tulpini care sint rezistente la penicilina, leptospirele sunt sensibile la antibiotice: penicilina, streptomicina, tetraciclina, eritromicina etc.
Procesul epizootic la zooantroponoze, inclusiv si la leptospiroze, joaca un rol important in mentinerea agentului cauzal ca specie in natura. Teritoriile, unde a fost depistata leptospiroza sau portajul de leptospire la animale, sunt considerate focare de leptospiroza. Pericolul epidemiologic al acestor teritorii pentru om depinde de activitatea focarelor.
In dependenta de conditii si de speciile de animale, care sunt rezervorul infectiei, focarele de leptospiroza pot fi naturale, antropurgice si mixte. Focarele naturale sint determinate de prezenta infectiei la mamiferele salbatice (rozatoare, rumegatoare, carnivore, insectivore) si mai ales se intalnesc pe teritoriile cu relief jos si coincid cu biotipurile mlastinoase in lunca raurilor, lacurilor. Rezervuarul de baza al leptospirelor in focarele naturale il constituie diferite rozatoare - soarecii de cimp, sobolanii etc.
In rezultatul studiului epizootologic si investigatiilor de laborator, efectuate de CNSPIE in aa. 1981-1989, a fost determinata existenta focarelor naturale de leptospiroza in Republica Moldova. Ca purtator principal de leptospire s-a evidentiat soarecele de cimp (cenusiu), de la care au fost izolate tulpini de leptospire grippotyphosa si hebdomadis.
Cota rozatoarelor infectate cu leptospire este relativ inalta, constituind 3,9 - 4,4%. In populatia leptospirelor izolate de la aceste animale prevaleaza L. grippotyphosa (34,2%), L. australis (22,8%) si L. icterohemorrhagiae (18,6%).
Focarele antropurgice, spre deosebire de cele naturale nu se inregistreaza pe teritorii cu o anumita configurare geografica, Ele pot aparea pretutindeni - in localitatile rurale si urbane. Fiind teritorial foarte aproape de populatia umana, focarele antropurgice au o insemnatate epidemiologica mare. Aceasta categorie de focare se formeaza, ca regula, in rezultatul importului animalelor purtatoare de leptospire. In populatia animalelor domestice - bovinelor, ovinelor, cabalinilor si mai ales porcinelor, leptospiroza se manifesta mai frecvent prin forme usoare, fara manifestari tipice, care pot evolua in stare de portaj cu durata de la citeva luni pina la 1-2 ani.
In Republica Moldova rezervuarul principal de leplospire in focarele antropurgice sint bovinele si porcinele, carora le revin 85-95% din rezultatele seropozitive. In ultimii ani insa, conform datelor serviciului veterinar, in republica nu se inregistreaza obiective animaliere nefavorabile la leptospiroza. La randul sau, sistemele imperfecte de inlaturare a baligarului, intretinere a incaperilor animaliere, de asigurare sanitaro - igienica a lucratorilor acestor obiective, pot favoriza atit impurificarea mediului ambiant, cit si crearea premizelor de imbolnavire profesionala in cazul importului leptospirozei. Circulatia leptospirelor in focarele autropurgice este mentinuta si de sobolani.
Omul bolnav de leptospiroza nu-i molipsitor. El este numai un recipient si serveste ca un marcher a situatiei epizootice a teritoriului sau obiectivului dat.
Transmiterea leptospirelor de la animale la om se poate realiza prin diferite cai: contact cu animalele bolnave sau purtatoare de leptospire (la ingrijirea, sacrificarea animalelor), pe cale hidrica cu apa contaminata cu eliminarile animalelor bolnave (urina), in timpul scaldatului, pescuitului, folosirii apei din bazinele de suprafata; pe cale alimentara - cu produsele contaminate de rozatoarele bolnave sau produsele animaliere contaminate.
Receptivitatea este generala pentru populatie in toate grupele de virsta. Dupa boala se formeaza o imunitate specifica de serotip, care nu protejeaza de imbolnavire cu alte serotipuri de leptospire. Se imbolnavesc preponderent locuitorii localitatilor rurale. Dintre contingentele cu risc profesional sporit de infectare fac parte crescatorii de animale, lucratorii abatoarelor si sectiilor de abataj a Combinatelor de carne, lucratorii din sectorul agrar. Cota cazurilor de imbolnavire a acestor contingente din incidenta prin leptospiroza alcatuieste 60-70%, iar in unii ani si mai mult.
Morbiditatea populatiei prin leptospiroza legata de molipsirea in focarele naturale are nu caracter sezonier manifest de vara - toamna (iulie-septembrie), pe cind in focarele antropurgice, sezonalitatea nu se manifesta. Procesul epidemic se manifesta in temei prin cazuri sporadice de boala. Exceptie fac eruptiile epidemice hidrice, care se inregistreaza in timpul verii - se imbolnavesc ca regula copiii si adolescentii, care s-au scaldat in apele de suprafata contaminate cu eliminarile animalelor bolnave sau purtatoare de leptospire. Desi mai rar, insa se mai pot inregistra 2 tipuri de eruptii epidemice: -agricol (se imbolnavesc lucratorii, care sint antrenati la cositul fanulni, lucrari de ameliorare si irigatie) si a crescatorilor de animale (se inregistreaza" in mediul lucratorilor antrenati la ingrijirea animalelor bolnave, sacrificarea si prelucrarea materiei prime a acestor animale).
A fost stabilit, ca anumite serogrupuri de leptospire isi mentin existenta parazitind in organismele anumitor specii de animale. De aceasta particularitate biologica a populatiei leptospirelor trebuie de tinut cont la efectuarea anchetei epidemiologice in focare si a masurilor antiepidemice. Astfel, pentru serogrupa grippotyphosa mai frecvent rezervuarul in natura este soarecele cenusiu de cimp; icterohaemorrhagiae - sobolanul cenusiu, ciinele; pomona - porcul, bovinele, ciinele; canicula - ciinele, bovinele, porcinele; hebdomadis - bovinele; soarecii; tarassovi - porcinele, sobolanii.
Leptospiroza la oameni este cauzata mai frecvent de urmatoarele serogrupuri de leptospire: pomona, icterohaemorrhagiae, grippotyphosa (pina la 80%), mai rar tarassovi, hebdomadis (pina la 10%). Celelalte serogrupuri se inregistreaza in cazuri unice.

Tabloul clinic
Leptospiroza se caracterizeaza printr-un polimorfism clinic pronuntat, atit cu varietate de simptome, cit si prin atipii clinice.
Se disting urmatoarele forme clinice: tipice si atipice, anicterice; si icterice; dupa gravitate: usoare, moderate si severe; dupa evolutie: acuta fara recidiva, acuta cu recidiva, acuta si trenanta cu complicatii; sindroame clinice: febril, hepatic, renal, meningian si hemoragic. Ultimele sint prezente in mod permanent in formele severe, iar in alte forme - persista izolat (monosindromic), creand dificultati de diagnostic.
Perioada de incubatie este de 2-20 zile (in medie 7-10).
Debutul bolii este acut, uneori chiar violent, bolnavii indicind nu numai ziua imbolnavirii, dar si ora, cu frisoane, febra pana la 39-40°, cefalee, oboseala, slabiciune generala, insomnie, greata, voma, dureri in regiunea lombara, mialgii gastrocnemice, occipitale, cervicale, spinale si abdominale. Mialgiile ating o intensitate care nu se constata nici intr-o alta afectiune si sint considerate drept cel mai caracteristic semn precoce al leptospirozei. Ele apar in stare de repaus, insa se intensifica considerabil in timpul miscarilor. Unii bolnavi nu acuza mialgii, insa palparea muschilor gastrocnemieni ca regula, este dureroasa, fapt care poate servi unul din semnele diagnostice.
Febra este de obicei remitenta sau continua, se mentine mai frecvent 5-9 zile (cu eventuale oscilatii de la 2 la 12 zile) apoi scade in mod critic. Ulterior e posibila a doua unda febrila, care indica recidiva.
Din primele zile de boala este caracteristic aspectul bolnavilor de leptospiroza - fata este tumefiata, congestionata, sclerele injectate, conjuctivele hiperemiate. Sint frecvente eruptiile herpetice pe buze si aripile nasului, uneori cu continut hemoragic. La a 3-6 zi de boala, pe tegumentele membrelor superioare si inferioare, piept, spate, suprafetele laterale ale abdomenului apar eruptii polimorfe (rozeolo - papuloasa. maculopapuloasa, mai rar - petesiala), dispuse simetric, de obicei, efemere. Exantemul se mentine citeva zile, uneori 7-10 zile; dupa disparitie este posibila descuamatia furfuracee a pielii, In formele icterice, eruptiile au un caracter hemoragic.
Leptospirele au o afinitate deosebita pentru tesutul hepatic si renal, unde se multiplica intens, precum si pentru sistemul nervos central, plamani, suprarenale, splina. Este caracteristica afectarea endoteliului capilar in diferite organe si tesuturi, ce conditioneaza hemoragii multiple din rinichi, ficat, plamini, endocard si pericard, mucoasa tubului digestiv etc.
Afectarea sistemului nervos central - se manifesta chiar in primele ore de boala prin cefalee puternica si persistenta, insomnie, vertijuri, adinamie, stare confuzionala, delir, obnubilare si chiar pierderea cunostintei. La a 2-3 zi de boala apar semne de meningism, iar spre sfirsitul primei saptamini de boala - simptome meningiale: rigiditatea muschilor occipitali, semnele Kerning, Brudzinski in 10-40% din cazuri. Punctia rahidiana confirma diagnosticul de meningita leptospirotica seroasa, evolutia careea de obicei este benigna.
Afectarea aparatului respirator are loc frecvent, fiind exprimata prin tuse, expectoratie, raluri bronsice si uneori, microhemoptizii, iar radiologic prin infiltratii interstitiale, tramita generalizata sau focare diseminate alveolo - interstitiale, cu caracter edematos. Uneori se realizeaza un tablou pseudogranulic, care fiind insotit de microhemoptizii, poate pune probleme dificile de diagnostic.
Afectarea sistemului cardiovascular - in debutul bolii e caracteristica bradicardie relativa, apoi apare tahicardie, zgomotele cardiace sint asurzite, presiunea arteriala scazuta.In perioada de stare a bolii aceste modificari sint mai vadite. ECG denota modificari difuze in miocard, dereglarea procesului de repolarizare. In formele severe se dezvolta tabloul clinic al unei miocardite acute si uneori insuficienta cardiaca acuta.
Afectarea ficatului - la sfirsitul primei saptamani, iar uneori si mai devreme, in a 2-4 zi de boala, la o serie de bolnavi (12-20%) apare icter, intensitatea si durata caruia poate varia - de la coloratia subicterica a sclerelor pina la un icter, franc, intens rubiniu sau portocaliu, care persista citeva saptamini. Urina are o culoare intunecata, scaunul e de culoare obisnuita, rareori e decolorat. Hepatomegalia se observa din primele zile de boala si este moderata. Splenomegalia este inconstanta. E posibil pruritul cutanat moderat. Testele biochimice ale ficatului ne indica: bilirubinemie, valorile ALAT si ASAT normale sau moderat crescute. Protrombinemia si colesterolemia sint moderat scazute, fosfataza alcalina marita. Se constata o hipoalbuminemie si o crestere a gammaglobulinelor.
Afectarea renala - este caracteristica, manifestandu-se din primele zile de boala prin nefropatie cu proteinurie moderata, in urina apar hematii proaspete si umbre eritrocitare, leucocite, precum si cilindri hialinici si celule de epiteliu renal. Semnele de afectare renala sint mai manifeste incepind cu ziua 7-10 de boala prin oligurie care poate alterna cu anuria; este posibila dezvoltarea insuficientei renale acute (IRA). Stabilirea IRA duce la uremie, care este cauza cea mai frecventa a deceselor bolnavilor. Lezarea rinichilor in leplospiroza este reversibila si in conditiile unei terapii oportune si adecvate, functiile se restabilesc treptat.
Sindromul hemoragic - incepind cu ziua a 7-10-a, iar in unele cazuri si mai devreme apar eruptii cutanate petesiale, hemoragii subconjuctivale, echimoze extinse la nivelul injectarii, epistaxis, hemoragii gingivale; sint posibile hemoragii gastrice, intestinale, metroragii, hemoptizii, hemoragii cerebrale, miocardice si in alte organe. Sindromul hemoragic apare mai frecvent in formele icterice si de regula in cele severe.
Modificarile hematologice - hemograma se caracterizeaza prin anemie progresiva, leucocitoza (12*103 - 25*103 in 1 ml), neutropenie cu deviere moderata spre stinga a formulei leucocitare, limfopenie pronuntata, eozinopenie, trombocitopenie (in sindromul hemoragic), VSH este accelerata- 40-60 -mm/h.
Evolutia maladiei in majoritatea cazurilor este favorabila. Catre sfarsitul celei de a 2-a saptamini, starea bolnavilor se amelioreaza esential, se atenueaza cefaleea si mialgiile, treptat scade intensitatea icterului (in formele icterice), urina se elimina in cantitati mari. Durata totala a maladiei este de 3-4 saptamini. La unii bolnavi (20-60%) sint posibile recidive. Dupa 5-7 zile de la normalizarea temperaturii, ea creste din nou, apar cefalee si mialgii. Recidivele evolueaza de regula mai usor decit prima unda - temperatura de obicei nu atinge valori inalte, durata febrei e de cel mult 2-3 zile. Unii bolnavi suporta cite 3-4 recidive si atunci boala poate dura pina la 2-3 luni.
Complicatiile in leptospiroza pot fi specifice: insuficienta renala acuta, insuficienta hepatica si renala, hemoragii, miocardita, insuficienta cardiovasculara acuta, soc toxiinfectios, edem al creierului, irita, iridociclita si nespecifice: parotidita purulenta, otita, pneumonie hipostatica.

Diagnosticul diferential se va face cu:
- gripa, la care cefalea are o localizare determinata (in regiunea frontala), mialgia este difuza, lipsesc hepato - si splenomegalia, icterul si semnele afectarii rinichilor, sint prezente simptomele catarale, sindromul hemoragic este moderat si se manifesta in forme severe; durata febrei este de 2-3 pina la 5 zile. VSH de obicei este normala;
- tifosul exantematic- mialgiile sint mai slab pronuntate, din ziua a 5-a apar eruptii rozeolo - petesiale pe piele cu localizare predilecta pe suprafetele de flexie a bratelor, piept, spate. Bolnavii de obicei se afla in stare de agitatie, euforie, se constata prevalarea simptomelor encefalice fata de cele meningiale. Curba termica este de tip platou.
- febra hemoragica cu sindromul renal - sint caracteristice lombalgii si dureri abdominale, uneori extrem de acute, semnul Pasternatki este de regula pozitiv, eruptiile petesiale se localizeza mai frecvent in regiunile humerala si axilara; in sedimentul urinei, pe linga albumina, hematii proaspete si cilindri hialinici, se identifica cilindrii cerosi, celule degenerative ale epiteliului renal; lipsesc icterul si semnul meningial, in hemograma la debutul maladiei - leucopenie cu VSH sporita.
- febra tifoida si paralifoidele A si B - debutul de regula este lent, curba termica atinge cifre inalte 39-40° la a 4-5 zi de boala. Tegumentele sint palide, bolnavii sint apatici, eruptiile apar la a 8-10 zi de boala, caracter rozeolic, usor reliefate, distribuite pe abdomen, flancuri si baza toracelui, sint congestive; afectarea rinichilor este moderata, modificarile hematologice se manifesta prin leucopenie, euzinopenie, limfocitoza, VSH este normala;
- febra Q - organele cailor respiratorii sint antrenate mai frecvent in procesul patologic; meningita se intalneste foarte rar, lezarea ficatului si rinichilor este moderata. VSH este normala;
- hepatitele virale acute - pentru hepatita virala A si D este caracteristic debut acut cu frisoane, febra, in hepatitele virale B, C, E debutul este treptat fara frisoane, temperatura este subfebrila ori normala. Este caracteristica perioada preicterica cu o durata de pina la o saptamina in hepatita virala A si pana la o luna in hepatita virala B cn sindromul gripal, dispepsic si astenic in hepatita virala A si E si cu sindromul dispepsic, astenic si artralgic in hepatita virala B, C si D. In perioada icterica febra se mentine numai in hepatita virala D. Simptome de afectare a rinichilor si a meningelor nu se inlilnesc. Activitatea ALAT si ASAT creste considerabil, se modifica reactiile de precipitare, scade indicele protrombinei, in singe - leucopenie, VSH este redusa;
- meningitele seroase de alta etiologie - se va lua in consideratie anamneza epidemiologica, mialgiile proprii leptospirozei, aparitia sindromului meningian nu din prima zi a bolii, ci dupa 4-6 zile, semnele de lezare hepatica si renala, precum si ale sindromului hemoragie.

Tratament
Toti bolnavii de leptospiroza urmeaza sa fie spitalizati. Cazurile severe, cu icter si anurie necesita spitalizare de la inceput in sectia de terapie intensiva, care dispune de hemodializa si posibilitati de desocare.
Terapia specifica include antibiotice si gammaglobulina antileptospirozica, se va prescrie cit mai precoce. Antibioticul de electie este penicilina, care se indica in formele usoare si moderate cite 500000 - l000000 U de 6 ori nictemiral, in formele severe si in meningita leptospirozica pina la 12000000 U nictemiral. Alte antibiotice eficace sint: ampicilina, tetraciclina, cefalosporina.
Gammaglobulina antilepiospirozica va fi indicata in formele moderate si severe cite 10 ml inlramuscular in decurs de 3 zile. Aplicarea combinata a antibioticelor si a gammaglobulinei se recomanda doar in cazurile severe.
Terapia patogenetica este orientata la combaterea intoxicatiei si manifestarilor hemoragice, la sustinerea activitatii rinichilor, ficatului, sistemului cardiovascular. In insulicienta renala acuta - epurari extrarenale prin hemodializa sau dializa peritoniala.
Externarea convalescentilor va avea loc peste 3-4 saptamini in dependenta de forma clinica si modificarile organice. Convalescentii se vor afla la evidenta in cabinetul de boli infectioase timp de 6 luni cn consultatia medicului oculist, neurolog si urolog. Supravegherea va avea loc o data in doua luni cu examenul clinic si de laborator (examenul singelui, urinei, testelor biochimice a ficatului - bilirubina, ALAT). Scoaterea de la evidenta se efectueaza dupa insanatosirea clinica si normalizarea rezultatelor investigatiilor de laborator. Daca mai persista modificari ale unor organe sau sisteme, convalescentii vor fi supravegheati de medicii specialisti de profil.

Masuri de profilaxie
Masuri profilactice de baza a leptospirozei in focarele antropurgice revin respectarii regimului sanitaro igienic si antiepidemic la obiectivele animaliere din sectoarele obstesc si privat, de prelucrare a materiei prime, mai ales a carnii; mecanizarii si automatizarii proceselor de productie, respectarii igienei personale.
Una clin masurile importante de profilaxie a imbolnavirii oamenilor, in primul rand a contingentelor de risc epidemiologic sporit, reprezinta prevenirea imbolnavirii si tratamentul animalelor bolnave. Aceste masuri prevad imunizarea profilactica, depistarea precoce si completa a animalelor bolnave, izolarea si tratamentul lor, efectuarea complexului de masuri de restrictie, carantina si antiepizootice in gospodariile nefavorabile si alte masuri efectuate de specialistii veterinari conform documentelor in vigoare
Profilaxia leptospirozei prevede de asemenea si efectuarea calitativa a masurilor de combatere a rozatoarelor si protectie a obiectivelor cu insemnatate epidemiologica de accesul lor.
In scopul micsorarii activitatii si lichidarii focarelor naturale este necesar de a efectua masuri hidromeliorative, agrotehnice precum si deratizarea in conditii de camp in cazul agravarii situatiei epizootice.
Este necesar de asigurat protectia surselor si bazinelor de apa de suprafata de contaminarea cu eliminarile animalelor bolnave si cu apele reziduale. Cu acest scop nu se admit amplasarea complexelor si fermelor de animale pe malurile bazinelor de apa, devarsarile de ape reziduale neprelucrate, se asigura supravegherea surselor de apa potabila, locurilor de agrement a populatiei, pasunelor si locurilor de adapare a animalelor.
Pentru preintampinarea imbolnavirii persoanelor cu risc sporit de molipsire (personalul fermelor, complexelor animaliere, combinatelor de carne, laboratoarelor bacteriologice de diagnostic a leptospirozei) poate fi folosita imunizarea specifica.
Un rol mare in profilaxia imbolnavirii cu leptospiroza apartine educatiei sanitare a populatiei si familiarizarea ei cu pericolul imbolnavirii la folosirea apei bazinelor pentru baut, scaldat, pescuit, cositul finului, nerespectarea masurilor sanitaro igienice si de protectie individuala, de asemenea necesitatea respectarii igienei personale de catre lucratorii obiectelor vitaritului in sectorul de stat si posesorii de animale.
Materialul despre profilaxia leptospirozei trebuie prevazut in programele de instruire a personalului obiectivelor cu semnificatie epidemiologica.

Masuri antiepidemice
Bolnavii si persoanele cu suspectie la leptospiroza se spitalizeaza in stationarele de boli infectioase. In focare se efectueaza dezinfectia finala ca la BDA. Retrospectiv se vor determina persoanele care in ultima luna, pina la inregistrarea cazurilor de leptospiroza au suportat boala cu manifestari clinice ce nu exclud leptospiroza si vor fi investigate prin metode de laborator.
In cazul inregistrarii leptospirozei la persoane adulte in cadrul efectuarii anchetei epidemiologice se va preciza profesia celor imbolnaviti (agricultori, lucratori in abatoare, ingrijitori de animale, macelari, personal din sectorul zootehnic etc.). se vor stabili imprejurarile in care a fost posibila molipsirea de la animalele domestice bolnave (porcine, bovine, caini etc.) si contactul cu rozatoarele.
In cazul suspectarii ca sursa de infectie, animalele agricole sau de casa, se va informa serviciul veterinar in scopul investigarii lor de laborator, iar la necesitate - si efectuarii in comun a masurilor antiepidemice, antiepizootice.
La aparitia imbolnavirilor printre copiii de virsta scolara si prescolara precum si maturi in anotimpul cald se va suspecta in primul rind factorul hidric de transmitere - scaldatul in apele contaminate, pescuitul, consumul de apa de suprafata pentru baut etc.
La aparitia cazurilor repetate de leptospiroza legate de molipsirea pe cale hidrica, se interzice scaldatul, pescuitul, folosirea apei din bazinele contaminate. Folosirea ulterioara a apei se admite dupa un termen de 3 saptamini din momentul stabilirii si inlaturarii surselor de contaminare a apei.
Ancheta epidemiologica in focarul de leptospiroza va fi efectuata de catre medicul epidemiolog al CIE teritorial, care in dependenta de particularitatile focarului va organiza colectarea probelor de apa, a rozatoarelor pentru investigatiile de laborator; depistarea leptospirozei in populatia animalelor domestice si examinarile serologice a ingrijitorilor de animale.
La efectuarea anchetei epidemiologice, organizarea si realizarea masurilor de lichidare a focarelor, o insemnatate deosebita o are conlucrarea medicilor epidemiologi cu specialistii serviciului veterinar. In teritoriul unde se inregistreaza leptospiroza se va efectua schimbul sistematic de iniormatii reciproce despre situatia epidemiologica si epizootologica.
In conditiile infectarilor accidentale (la efectuarea investigatiei de laborator a materialului contaminat etc.) pentru prevenirea imbolnavirii se recomanda folosirea cit mai precoce a antibioticelor (penicilina, streptomicina sau tetraciclina). La anchetarea epidemiologica a focarelor se vor lua masuri spre folosirea pe larg a metodei bacteriologice si serologice de diagnosticare si confirmare a leptospirozei.

Supravegherea epidemiologica
Supravegherea epidemiologica a leptospirozei include culegerea, sistematizarea si analiza permanenta a informatiei despre situatia epidemiologica si epizootologica in scopul optimizarii masurilor de combatere si profilaxie a acestei infectii.
Sistemul de supraveghere epidemiologica este realizat de CNSPIE cu participarea activa a CIE teritoriale.
In baza rezultatelor supravegherii epidemiologice specialistii CIE rurale si urbane elaboreaza planuri de masuri de combatere si profilaxie a leptospirozei la nivel teritorial, iar specialistii CNSPIE - elaboreaza planuri de perspectiva, materiale inclusiv metodice, efectueaza lucru stiintifico-practic.
Supravegherea epidemiologica a leptospirozei se efectueaza in conformitate cu Recomandarile metodice "Supravegherea epidemiologica la leptospiroza in Republica Moldova"(E.N.Sleahov, V.l.Prisacari, 1989) si include urmatoarele elemente principale:
- analiza epidemiologica retpospectiva (anuala si multianuala) a morbiditatii prin leptospiroza in baza careea se stabilesc: locul leptospirozei in structura morbiditatii infectioase a populatiei si pierderile social - economice cauzate de aceasta maladie; particularitatile epidemice (repartizarea teritoriala a morbiditatii in timp si in mediul diferitor grupe de populatie); conditiile sociale si naturale, care au determinat morbiditatea; eficacitatea masurilor antiepidemice si profilactice efectuate pe parcursul timpului analizat:
- determinarea pentru fiecare teritoriu administrativ a grupelor de populatie cu risc epidemiologic sporit de molipsire prin leptospiroze;
- aprecierea starii de alerta a personalului medical in diagnosticul precoce a leptospirozei, folosirea investigatiilor de laborator argumentate la diagnosticul bolii, respectarea regulilor si termenilor de colectare a substratelor biologice;
- determinarea peisajului leptospirelor care circula in anumite focare si in dependenta de aceasta - a surselor principale de infectie;
- studiul activitatii focarelor antropurgice, ce se efectueaza pe baza datelor serviciului veterinar despre circulatia leptospirelor in populatia animalelor domestice, numarului de rozatoare in localitati (determinat de sectiile dezinfectie profilactica a CIE); si starea contaminarii lor cu leptospire;
- studiul situatiei epizootologice in focarele naturale (aprecierea speciilor biologice de rozatoare si numarului lor, efectuarea investigatiilor serologice si bacteriologice (selectiv) a rozatoarelor etc.
Efectuarea sistemului de supraveghere epidemiologica depinde in mare masura de folosirea cit mai operativa si rationala a rezultatelor obtinute pentru planificarea si realizarea masurilor adecvate de combatere si profilaxie a leptospirozei.
In baza efectuarii supravegherii epidemiologice pot fi stabiliti unii indici, care denota agravarea situatiei epidemiologice la leptospiroza si necesitatea intensificarii lucrului de combatere si profilaxie:
- inregistrarea cazurilor de imbolnavire de leptospiroza la oameni in teritoriile unde aceasta boala nu se inregistra;
- majorarea nivelului morbiditatii de 2-3 ori si mai mult in comparatie cu indicele mediu multianual in teritoriile unde se inregistreaza leptospiroza, aparitia eruptiilor epidemice;
- izolarea tulpinelor de leptospire de la animale si rozatoare in focarele naturale si antropurgice;
- determinarea epizootiilor de leptospiroza in populatia rozatoarelor si animalelor domestice;
- depasirea (mai mult de 3 ori) a mediei multianuale a numarului sobolanilor cenusii in localitati si biotopuri naturale, de asemenea a soarecilor de cimp (cenusii) in biotopuri de lunca si cimp.
Rezolvarea problemelor ce tin de epidemiologia si epizootologia leptospirozeior, in specia! combaterea lor cere competenta si participarea activa a unui sir de specialisti (microbiologi, epidemiologi, zoologi, lucratori veterinari ,si a.) si deci poate fi cu succes numai in rezultatul activitatii in complex a acestor specialisti.