Anomalie dentara caracterizata printr-un deficit de numar.
Hipodontia adevarata este hipodontia propriu-zisa, adica absenta unui nr. redus de muguri dentari (se numeste si agenezie sau aplazie dentara).
Hipodontia falsa este o lipsa de un nr. redus de dinti datorita retentiei intraosoase sau submucoase.
Cu cat individul va evolua pe scara genetica, va avea dinti mai putini si mai mici.

Hipodontia se refera de obicei la lipsa unui numar scazut de dinti (hipodontie redusa). Hipodontia intinsa intereseaza de obicei ambele arcade dentare si se mai numeste oligondontie sau anodontie subtotala (→anodontie).

In hipodontie, cel mai frecvent afectati sunt molarii de minte, premolarii secunzi, incisivii lat. sup. si incisivii centrali inf. Hipodontia apare cu mult mai rar in perioada dentitiei temporare, decat in cea a dentitiei permanente. Ea apare datorita factorilor genetici, in urmatoarele afectiuni: displazia ectodermala, displazia condroectodermala, acondroplazia, sindromul Rieger, sindromul Secker.

Tratament: Daca dintii permanenti erup in pozitii favorabile, se vor confectiona proteze partiale mobilizabile pana la varsta la care se pot insera implante dentare sau se pot confectiona lucrari protetice fixe. Nu se intervine terapeutic in hipodontia molarilor de minte.