Herpesul genital este o afectiune frecventa, uneori invalidanta prin manifestarile clinice, care afecteaza in aceeasi masura barbatii si femeile. Este determinat cel mai frecvent de virusul herpex simplex - 2 (HSV-2). Aceasta familie de virusuri are o caracteristica importanta si prin aceea ca poate ramane in stare de latenta, si provoaca astfel o infectie persistenta.

Omul reprezinta singurul rezervor de virus. Se transmite prin contact intim, cel mai adesea sexual. Perioada de incubatie variaza intre 3 si 7 zile. De obicei, prima infectie este mai severa si cu evolutie prelungita sau poate fi asimptomatica, in functie de reactivitatea pacientului si de raspunsul imun individual.

Inainte de aparitia leziunilor clinice pot aparea local parestezii (prurit, arsuri, furnicaturi etc.). Leziunile initiale sunt reprezentate de vezicule grupate, situate pe o baza eritematoasa, care se rup rapid (in 2-4 zile), dand nastere unor ulceratii superficiale, adeseori dureroase, avand un halou rosietic; ulceratiile dispersate, de mici dimensiuni, pot conflua, formand ulceratii mari, extensive. La nivelul tegumentelor veziculele se transforma in pustule si apoi in ulcere acoperite de cruste. Vindecarea completa se produce in aproximativ 2-3 saptamani. La barbati se pot localiza mai ales pe preput, gland si teaca penisului, iar la femei pe labii, clitoris, perineu, vagin si colul uterin; la cei care practica sexul anal, leziunile pot aparea si la nivelul anusului sau rectului. La femeie se poate insoti de edem important al labiilor. Localizarea la nivelul uretrei determina usturimi severe la mictiune si disurie importanta, ajungand pana la retentie de urina; de asemenea se poate manifesta ca uretrita cu scurgeri uretrale mucoase. Adeseori se insoteste de frison, febra, astenie, cefalee si de adenopatie locoregionala sau chiar generalizata. Uneori pot aparea si leziuni extragenitale, indeosebi pe coapse, fese, inghinal.

Printre factorii care pot reactiva infectia se numara traumatismele locale (mai ales actul sexual), alte boli infectioase, febra, menstruatia, stresul emotional etc. In general (mai putin la imunodeprimati), datorita faptului ca raspunsul imun al gazdei limiteaza rapid replicarea virala, evolutia este mai putin severa si mai scurta decat in cazul primoinfectiei; in multe cazuri recidivele sunt asimptomatice. Sindromul prodromal apare mai frecvent si este mai sever. Veziculele se rup rapid (pot trece chiar neobservate), ulceratiile superficiale sunt mai putin dureroase si se vindeca in 7-10 zile; adenopatia, ca si semnele, generale pot lipsi. La bolnavii cu imunodepresie celulara (de exemplu infectia HIV/SIDA), evolutia este indelungata, ulceratiile putand persista (uneori chiar se maresc progresiv) timp de saptamani sau chiar luni.

O problema importanta este reprezentata de infectiile asimptomatice deoarece in aceasta perioada bolnavii sunt contagiosi. Se apreciaza ca peste 4% din femeile si 1% din barbatii asimptomatici pot transmite infectia; rezervorul principal este reprezentat de colul uterin si respectiv de uretra.

Tratament
In prezent nu este disponibil nici un chimioterapic antiretroviral care sa previna instalarea starii de latenta sau care sa asigure eradicarea infectiei herpetice latente; de asemenea, nu influenteaza riscul de aparitie, frecventa sau severitatea recidivelor dupa intreruperea tratamentului. In schimb, tratamentul antiviral s-a dovedit a fi eficient in scurtarea evolutiei, reducerea severitatii si a infectiozitatii primoinfectiei herpetice, si, intr-o mai mica masura, a recidivelor de herpes genital, atat la bolnavii imunocompetenti, cat si la cei imunodeprimati; mai mult, tratamentul indelungat poate contribui la scaderea frecventei recidivelor si la reducerea infectiozitatii (inclusiv din infectia asimptomatica).

Principalul chimioterapic antiviral utilizat in tratamentul herpesului genital este aciclovirul cu multiplele sale denumiri comerciale. Derivate ale acestuia, cu efecte similare, dar regimuri de dozaj diferite sunt valaciclovir si famciclovir. Tratamentul antiviral se continua 14 zile, iar daca dupa acest interval de timp leziunile nu s-au vindecat, tratamentul poate fi prelungit cu inca 7 zile.

In cazul bolnavilor cu recidive de herpes genital (peste 5-10 recidive pe an) se recomanda inceperea tratamentului antiviral in faza prodromala sau in prima zi de la aparitia leziunilor pentru ameliorarea simptomatologiei si scurtarea duratei de evolutie. Acest tratament profilactic s-a dovedit eficient la peste 75% din bolnavii cu herpes recidivant, reducand frecventa recidivelor, perioada de vindecare a leziunilor si contagiozitatea. De obicei, tratamentul cu aciclovir in scop profilactic se poate continua pe o perioada variabila intre 6 luni si 6 ani. Totusi, desi tratamentul profilactic reduce contagiozitatea, el nu o elimina complet.

Nu a fost inca stabilita siguranta administrarii tratamentului antiherpetic la gravide. Riscul de transmitere perinatala al herpesului genital de la mama la nou-nascut este mai mare atunci cand mama se infecteaza cu putin timp inaintea nasterii (30-50%), decat atunci cand se infecteaza in prima jumatate a sarcinii sau are herpes genital recidivant (3%). De aceea, gravidelor care nu au avut herpes genital in antecedente si ai caror parteneri sexuali au herpes genital sau oro-labial li se va recomanda evitarea contactelor sexuale genitale sau oro-genitale neprotejate. Toate gravidele vor fi examinate la inceputul travaliului pentru a decela prezenta eventualelor leziuni de herpes genital. Gravidele care nu au semne sau simptome de herpes genital pot naste normal. Totusi, cezariana la gravidele cu leziuni active de herpes genital nu elimina riscul transmiterii la nou-nascut.

Alaturi de terapia antivirala specifica, bolnavii trebuie informati despre:
- evolutia naturala, insistand asupra potentialului recidivant, a infectiilor asimptomatice (si a contagiozitatii din aceasta perioada) si a transmiterii sexuale a infectiei;
- masurile necesare pentru reducerea transmiterii infectiei: abstinenta sexuala in perioada prodromala si cat timp persista leziunile; folosirea prezervativului in cazul contactului sexual cu parteneri noi sau neinfectati;
- posibilitatea de transmitere a infectiei si in perioada asimptomatica (mai ales la bolnavii infectati cu HSV-2 si in primul an dupa primul episod);
- riscul de infectie neonatala;
- beneficiile tratamentului antiviral.