Ingerarea indelungata a unor doze crescute de fluor determina fluoroze dentare (dar si osoase).
Primele semne de alterare ale smaltului sunt niste linii fine albe, localizate initial pe suprafetele dentare vestibulare. In formele severe smaltul devine alb-cretos, cu mici depresiuni care ulterior se unesc si formeaza suprafete neregulate de aspect maroniu.
Aceste leziuni afecteaza intreaga dentitie.
Fluoroza dentara nu presupune o crestere a cantitatii de fluorapatita. Aici fluorul modifica functia in special a ameloblastelor, precum si a odontoblastelor, osteoblastelor, condroblastelor, fibroblastelor… Se formeaza astfel un smalt hipomineralizat, poros, iar petele albe cretoase se produc secundar, in timpul fazei posteruptive. Aceste pete avanseaza pana in profunzime, producand astfel fracturi de smalt.