Fibromul uterin, cunoscut si sub denumirea de leiomiom sau miom, este o tumoare benigna (necanceroasa) care apare, in majoritatea cazurilor, din cauza unui dezechilibru hormonal. Fibromul se intalneste la 25% din populatia feminina (la rasa neagra procentul este mai mare) cu precadere la femeile cu varste cuprinse intre 35-50 de ani. Rareori se intalnesc cazuri la femeile sub 30 de ani sau la cele dupa menopauza.
In functie de localizarea lui in uter, fibromul poate fi:
submucos - apare in interiorul uterului
subseros - apare in afara uterului
intramural - apare in grosimea peretelui uterului
Fibromul poate aparea ca un singur nodul sau ca noduli multipli, situatie cunoscuta sub numele de polifibromatoza uterina. Acesti noduli pot fi mici sau, dimpotriva, pot ajunge la dimensiuni impresionante (cateva kilograme). Fibromul apare si se dezvolta in perioada activa genitala a femeii dar cresterea lui este mai mare intre 40 - 50 de ani. La menopauza, fibroamele au o tendinta de regresie.
Simptome:
in multe cazuri, durerea este un simptom rar.
sangerarile menstruale anormale, abundente, la intervale neregulate si senzatia de presiune locala;
senzatia de presare a vezicii urinare si a rectului;
anemia (slabiciune, paloare, oboseala);
uneori dureri spontane in timpul actului sexual;
secretii vaginale albicioase cantitativ crescute.
Cauza aparitiei fibromului nu este cunoscuta inca, dar se pare ca estrogenul crescut il stimuleaza. Factorii favorizanti sunt antecedentele familiale, obezitatea, lipsa sarcinilor si infertilitatea. Evolutia fibromului este foarte variata. Astfel, unele au o evolutie silentioasa, fiind bine tolerate de bolnave si la menopauza se pot atrofia pana aproape de disparitie. Altele insa pot creste rapid. Sarcinile aparute la femeile purtatoare de fibrom conduc la marirea nodulilor. Complicatiile netratarii fibromului sunt reprezentate de hemoragii. Daca aceste hemoragii se repeta, ele determina aparitia anemiei cronice si chiar a infectiilor. Aceste complicatii se manifesta prin febra, greturi, balonare abdominala, apetit scazut si depresie. Trebuie mentionat faptul ca doar 0,5% dintre fibroame se pot transforma in sarcom uterin (cancer uterin)

Tratarea fibromului se poate face pe 2 cai:
- medicamentoasa - Tratamentul medicamentos este indicat in cazul fibroamelor mici si consta in utilizarea hormonilor. In cazul femeilor care vor sa-si pastreze functia de reproducere se recomanda GnRH (un hormon feminin), care in 40-60% dintre cazuri au redus semnificativ volumul fibromului. Acest tratament se face pe termen scurt, cel mult 6 luni, deoarece in urma folosirii acestui hormon se instaleaza o menopauza artificiala cu reactii adverse puternice (bufeurile si osteoporoza).

- chirurgicala - Tipul de interventie chirurgicala depinde de varsta femeii, marimea, numarul si evolutia fibroamelor. Astfel, la femeile tinere, in perioada fertila, se extrage nodulul fibromatos si se pastreaza uterul. La femeile mai in varsta, fara functie reproductiva, se recomanda histerectomia (indepartarea uterului) totala sau partiala cu sau fara extirparea ovarelor. Orice femeie ce are diagnosticul de fibromatoza trebuie sa mearga la ginecolog din 6 in 6 luni.

Sunt situatii cand femeile care au fibrom pot fi si insarcinate. In aceste situatii, desi exista riscul aparitiei avortului spontan, sunt totusi sanse mari ca sarcina sa ajunga cu succes la termen. Iar daca ajunge la termen singura problema este cea a greutatii mici a bebelusului, care de obicei se recupereaza. In cazul acestui tip de sarcina femeii ii trebuie facuta lunar o ecografie.