Se refera la un subiect, cel mai des un copil, al carui caracter este perturbat fara ca el sa prezinte totusi o adevarata boala psihiatrica.
La copil, tulburarile caracteriale (sau de caracter) se manifesta printr-un comportament de opozitie: agresivitate, turbulenta, intoleranta la disciplina, lenevie, dispersare continua a atentiei. Acestea pot fi cauzate de probleme afective sau relationale, dar si de o afectiune organica: astm, infectie necunoscuta, parazitoza, sechele ale unui traumatism cranian etc. tratamentul acestor tulburari trebuie deci precizat de la caz la caz. Termenul caracterial, concomitent restrans si deosebit de extensibil, nu caracterizeaza nici o boala precisa si tinde astazi sa cada in desuetudine.