Acestea sunt consecutive propagarii unei candidoze a pielii sau a mucoaselor care disemineaza pe cale sangvina sau plecand de la o perfuzie si se manifesta la subiectii imunodeprimati, la pacientii dotati cu corpuri straine definitive (proteza valvulara cardiaca, cateter intravenos) si la heroinomani. Ele pot sa atinga creierul (meningita, abces al creierului), ochiul (retinita septid, endoftalmie), inima (endocardita), plamanii, ficatul, splina, rinichii si caile urinare superioare. Candidoza orofaringeana are drept complicatie frecventa o atingere a esofagului cu disfagie (jena la deglutitie).

Diagnosticarea se face prin punerea in evidenta a levurilor prin examen direct si prin cultivarea pe mediul specific a prelevatelor, ceea ce permite identificarea speciilor. Examenul serologic (cautarea anticorpilor anti-candida) se dovedeste adesea putin operant ca mijloc de diagnosticare.
Tratamentul face apel la antifungice pe cale locala sau generala.