Infectie determinata de un gen de fungi frecvent intalniti in natura - genul candida. Cea mai importanta specie pentru om este candida albicans, intalnita in intestin, vagin, orofaringe, pe piele. Infectia cutanata se prezinta sub forma unei eruptii de mici pustule albicioase. Candidoza poate deveni severa la pacientii imunocompromisi, evoluand pana la infectii sistemice sau endocardita.

Candidoze superficiale (cutaneo-mucoase) - Acestea se pot prezenta sub trei aspecte cracteristice:

- Candidozele bucale se traduc cel mai des printr-un muguet: dupa o faza acuta in care limba si fata interna a obrajilor sunt de un rosu aprins, uscate si lucioase, apar depuneri albicioase cremoase, care se desprind daca sunt raclate cu apasatorul de limba si care pot innegri limba.

- Candidozele cutanate sunt localizate la nivelul plicilor corpului si sunt favorizate de macerare. Ele se traduc printr-un intertrigo, leziune care incepe din profunzimea plicii, care devine rosie, zemuinda si pruriginoasa, se intinde simetric de o parte si de alta a unui guleras albicios. Candidozele cutanate pot sa se dezvolte, de asemenea, la baza unghiilor, unde provoaca o turniola (panaritiu superficial), sau complica un eritem fesier al sugarului.

- Candidoze genitale se traduc, la femeie, printr-o vulvovaginita cu pierderi albicioase, iar la barbat printr-o balanita cu aparitia unei secretii albe cremoase in santul situat intre gland si preput, mancarimi si scurgere uretrala frecventa.
Diagnosticarea candidozelor pielii si mucoaselor se bazeaza pe analizarea prelevatelor, cu examinare directa sau dupa cultivare. Infectia este tratata prin aplicarea de antifungice locale prescrise sub forma de creme, de pomezi, de solutii sau de ovule, in functie de localizare. Un tratament sistematic al partenerului se impune in caz de candidoza genitala.
Tratamentul cu antifungice generale este necesar in formele severe sau recidivante.

Candidoze profunde (sistemice) - Acestea sunt consecutive propagarii unei candidoze a pielii sau a mucoaselor care disemineaza pe cale sangvina sau plecand de la o perfuzie; se manifesta la subiectii imunodeprimati, la pacientii dotati cu corpuri straine definitive (proteza valvulara cardiaca, cateter intravenos) si la heroinomani. Ele pot sa atinga creierul (meningita, abces al creierului), ochiul (retinita septica, endoftalmie), inima (endocardita), plamanii, ficatul, splina, rinichii si caile urinare superioare. Candidoza orofaringeana are drept complicatie frecventa o atingere a esofagului cu disfagie (jena la deglutitie).
Diagnosticarea se face prin punerea in evidenta a levurilor prin examen direct si prin cultivarea pe mediul specific a prelevatelor, ceea ce permite identificarea speciilor. Examenul serologic (cautarea anticorpilor anti-Candida) se dovedeste adesea putin operant ca mijloc de diagnosticare.
Tratamentul face apel la antifungice pe cale locala sau generala.