Perturbare a elocutiunii, caracterizata prin ezitare, repetare sacadata, pauze penibile si chiar impiedicare completa a facultatii de a articula. Balbism este o tulburare frecventa la copil, mai ales in randurile baietilor.

Cauza - Cauza balbismului nu a fost stabilita cu certitudine. Balbismul poate depinde de cauze afective (soc emotiv intens, hiperemotivitate nevrotica) sau poate fi consecinta unei dezvoltari senzitivo-motorii defectuoase. incidenta sa familiala (intre 30 si 35% din cazuri) a dus la incriminarea unui factor ereditar.

Simptome si evolutie - Balbismul survine la copil in timpul perioadei de achizitionare a vorbirii si limbajului, in general intre 18 luni si 9 ani. Aparitia sa se face in mod insidios, intinzandu-se pe mai multe saptamani sau mai multe luni; ea este marcata prin tulburari episodice: copilul se balbaie atunci cand se afla in faze de excitatie sau de stres, ori atunci cand se grabeste sa comunice. Ulterior tulburarea poate deveni cronica. Se observa semne asociate: tulburari motorii, afectand fata, muschii respiratori, si fenomene vasomotorii (inrosirea fetei, hipersalivatie). In plus, un sfert din copiii balbaiti prezinta in paralel o intarziere in dezvoltarea vorbirii si a limbajului.
Balbismul este puternic influentat de contextul emotional. Unele situatii (ca telefonul) tind sa amplifice tulburarea. Ea se atenueaza atunci cand copilul striga sau cand sopteste si nu afecteaza cantatul. Lectura, recitarea o atenueaza de cele mai multe ori. Balbismul in sine, atunci cand este de durata, genereaza un mare numar de reactii emotionale consecutive sentimentului de a fi incapabil sa vorbeasca in mod corect. El poate fi autointretinut prin teama de a se balbai.

Tratamentul - Se bazeaza in esenta pe reeducarea ortofonica. Aceasta pare in mod particular indicata si eficace in balbismul copilului de varsta mica. Ea se impune cu atat mai mult in mod imperios cand balbismului i se adauga o intarziere in vorbire si limbaj. Exista diferite tehnici de reeducare ortofonica, adaptate la varsta si la comportamentul fiecarui copil. In caz de balbism fiziologic, se recomanda parintilor sa nu repete cuvintele copilului care incepe sa vorbeasca, cu scopul de a nu favoriza repetarile si de a nu fixa fenomenul. De cativa ani s-au dezvoltat tehnici terapeutice, ca psihoterapia comportamentala, care se adreseaza mai degraba copilului mare, copilului care a cunoscut descurajarea, rusinea, dificultatile de afirmare din cauza balbaielii sale. Psihoterapiile de tip psihanalitic dau rezultate in cazurile in care predomina o suferinta psihologica. Unele medicamente pot fi uneori prescrise in formele severe. Aproximativ 80% dintre copiii atinsi de balbism se vindeca, si aceasta inaintea varstei de 16 ani.
Este util sa se repereze dificultatile de instalare a vorbirii si limbajului la copilul foarte mic cu scopul de a le trata cat mai devreme posibil, ceea ce permite adesea sa se evite aparitia balbismului.